24 ianuarie 1859: Mica Unire, începutul drumului spre România modernă. Ce înseamnă azi pentru noi, la Alba Iulia

Pe 24 ianuarie 2026 se împlinesc 167 de ani de la Unirea Principatelor Române, moment cunoscut drept „Mica Unire”. A fost primul pas decisiv spre România modernă și, în timp, spre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, înfăptuită la Alba Iulia.

De ce este importantă Mica Unire

Pe 24 ianuarie 1859, Moldova și Țara Românească s‑au unit sub conducerea aceluiași domnitor, Alexandru Ioan Cuza. Alegerea sa la Iași, pe 5/17 ianuarie 1859, și apoi la București, pe 12/24 ianuarie 1859, a transformat o formulă politică limitată într‑un proiect de stat românesc modern.

Din acel moment, începe drumul care duce, în mai puțin de 60 de ani, la România Mare, desăvârșită la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia – oraș care, pentru mulți români, a devenit simbolul final al acestui proces început în 1859.

Ce s‑a schimbat prin Unirea Principatelor

Un domnitor pentru două principate

În 1859, Moldova și Țara Românească erau încă sub suzeranitate otomană și sub garanția Marilor Puteri europene.
Convenția de la Paris (1858) permitea o „uniune parțială”: fiecare principat avea guvern și adunare proprie, capitalele rămâneau la Iași și București, iar unele instituții erau comune (o comisie centrală la Focșani, o înaltă curte de justiție și o armată comună).
Marile Puteri nu au interzis clar ca cele două principate să fie conduse de același domnitor. Elita unionistă a speculat tocmai această „portiță”: alegerea lui Alexandru Ioan Cuza la Iași și apoi la București a creat, în fapt, un singur stat, chiar dacă pe hârtie regulile erau restrictive.

Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

În cei șapte ani de domnie, Cuza a pus bazele României moderne:

a format primul guvern condus de Mihail Kogălniceanu;
a fost elaborat Codul Civil și Codul Penal, după modele occidentale;
a fost introdus învățământul primar obligatoriu;
s‑au înființat primele universități moderne din spațiul românesc: Universitatea din Iași (care astăzi poartă numele lui Cuza) și Universitatea din București.

Denumirea oficială de „România” va fi adoptată mai târziu, după abdicarea lui Cuza, în 1866, odată cu venirea la domnie a lui Carol I și cu adoptarea primei Constituții moderne.

Ce NU a însemnat încă Mica Unire

În 1859, multe dintre lucrurile pe care le asociem azi cu statul român nu existau încă:

1. Nu era încă independență

Principatele Unite rămâneau sub suzeranitate otomană și garanția colectivă a marilor puteri.
Nu aveau politică externă proprie și nu erau un stat pe deplin suveran.
Independența va fi obținută abia în 1877, prin Războiul de Independență.

2. Nu exista o unire administrativă completă

Moldova și Țara Românească își păstrau o parte din instituții, parlamente și guverne separate.
Doar câteva structuri erau comune, iar unificarea deplină a administrației s‑a făcut treptat, în anii următori.

3. Numele „România” nu era încă oficial

Formularea folosită era „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”.
Denumirea de „România” devine oficială după 1866.

4. Nu toate provinciile românești erau unite

Transilvania se afla în Imperiul Habsburgic (și, după 1867, în cadrul monarhiei austro‑ungare);
Bucovina aparținea Austriei;
o parte din Basarabia era sub control rusesc.

Unirea tuturor românilor într‑un singur stat avea să se împlinească abia în 1918, cu Marea Unire de la Alba Iulia.

Jocul marilor puteri și drumul complicat spre Unire

După Războiul Crimeii

În urma Războiului Crimeii (1853–1856), Rusia este înfrântă de o coaliție formată din Regatul Unit, Franța, Sardinia și Imperiul Otoman. Tratatul de pace de la Paris (1856) aduce schimbări și pentru principatele române:

sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad) este retrocedat Moldovei;
protectoratul rusesc este înlocuit cu o garanție colectivă a marilor puteri;
este consolidată libertatea navigației pe Dunăre.

Marile Puteri acceptă organizarea de adunări ad‑hoc, prin care populația cu drept de vot să fie consultată asupra chestiunii unirii.

Alegeri falsificate și scandal internațional

În Țara Românească, majoritatea membrilor Divanului ad‑hoc s‑a pronunțat pentru Unire.
În Moldova, caimacamul Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, a falsificat alegerile pentru a împiedica Unirea, în schimbul promisiunii domniei.
Corespondența sa, în care vorbea deschis despre aceste manevre, a ajuns să fie publicată în presa occidentală, declanșând un scandal diplomatic.

Sub presiunea opiniei publice europene și a marilor puteri, alegerile sunt anulate, se organizează un nou scrutin în toamna lui 1857, iar rezultatul este clar: deputații celor două principate susțin Unirea.

Pozițiile marilor puteri față de Mica Unire

Atitudinea statelor europene a fost diferită:

Franța lui Napoleon al III‑lea susține unirea, folosind principiul naționalităților și dorind să contracareze influența Habsburgilor în zonă.
Prusia și Regatul Sardiniei/Piemontului privesc cu simpatie unirea, deoarece propriile lor proiecte de unificare (Germania și Italia) se bazează pe idei similare și slăbesc poziția Austriei.
Rusia, înfrântă în Crimeea, are un rol mai discret; nu se opune ferm unirii.
Marea Britanie pendulează între susținere și reținere, mai ales după ce Imperiul Otoman garantează neutralitatea strâmtorilor, ceea ce îi satisface interesele strategice.
Imperiul Otoman se teme că Unirea va deveni precedent pentru alte teritorii creștine din Balcani și se opune.
Imperiul Habsburgic nu privește cu ochi buni unirea, pentru a nu întări o națiune aflată în vecinătatea Transilvaniei.

În final, marile puteri acceptă formula „Principatelor Unite” și lasă Adunărilor lor sarcina de a decide viitorul politic.

De la Mica Unire la Alba Iulia 1918

Unirea din 1859 nu a fost capătul drumului, ci începutul:

a creat un cadru comun de dezvoltare pentru Moldova și Țara Românească;
a permis modernizarea instituțiilor, a legislației și a armatei;
a construit identitatea unui stat românesc recunoscut treptat în Europa.

Între timp, Transilvania, Bucovina și Basarabia rămân în stăpânirea marilor imperii, până la prăbușirea acestora la finalul Primului Război Mondial. Atunci, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, reprezentanții românilor din Transilvania și Banat votează unirea cu Regatul României – moment în care visul început în 1859 se împlinește.

Pentru Alba Iulia, Mica Unire este, astfel, prima etapă dintr‑un proces istoric care a transformat orașul în capitala simbolică a României Mari.

Ce înseamnă azi, la Alba Iulia, ziua de 24 ianuarie

Pentru locuitorii din Alba Iulia, 24 ianuarie nu este doar o dată din manualul de istorie, ci un prolog al Marii Uniri. Fără unirea Moldovei cu Țara Românească, fără consolidarea statului și modernizarea lui sub Cuza, momentul de la 1 Decembrie 1918, din Cetatea Alba Carolina, nu ar fi fost posibil.

Pe 24 ianuarie 2026, la 167 de ani de la Mica Unire, merită să privim spre parcursul de atunci și să înțelegem că România modernă s‑a construit în etape, cu negocieri dificile, crize politice, dar și cu multă răbdare și viziune. Iar Alba Iulia rămâne locul unde acest drum, început în 1859, și‑a găsit împlinirea istorică.

Transparență AI: Acest material poate fi redactat sau structurat cu ajutorul unor instrumente AI și este verificat editorial înainte de publicare. Imaginile generate sau modificate cu AI sunt folosite cu rol ilustrativ.