Decizia de a renunța la alcool reprezintă un pas esențial pentru o persoană care a dezvoltat dependență. Totuși, după un consum intens și prelungit, oprirea bruscă nu este întotdeauna sigură. Organismul se poate fi adaptat la prezența constantă a alcoolului, iar dispariția acestuia poate declanșa sindromul de sevraj alcoolic.

Manifestările variază de la tremor, transpirații și anxietate până la convulsii și delirium tremens, o complicație severă care necesită tratament medical. Din acest motiv, persoanele cu risc crescut au nevoie de evaluare și, uneori, de internare într-o clinică de dezalcoolizare sau într-o unitate medicală capabilă să monitorizeze și să trateze sevrajul.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă tratamentul în regim intern pentru pacienții cu risc de sevraj sever, boli fizice ori psihiatrice importante sau suport insuficient la domiciliu.

De ce organismul reacționează când consumul de alcool este oprit brusc?

Alcoolul influențează activitatea sistemului nervos central. În cazul consumului cronic și intens, creierul se adaptează treptat la efectele sale, modificând echilibrul dintre mecanismele inhibitorii și cele excitatorii.

Cât timp consumul continuă, acest nou echilibru se menține. Dacă alcoolul este eliminat brusc, efectul său inhibitor dispare, în timp ce mecanismele excitatorii rămân temporar hiperactive. De aici apar manifestările sevrajului.

Primele simptome pot include:

• tremor al mâinilor;
• transpirații;
• anxietate și agitație;
• greață sau vărsături;
• insomnie;
• creșterea pulsului și a tensiunii arteriale;
• cefalee și stare generală alterată.

În general, simptomele pot începe în primele 6–24 de ore după oprirea sau reducerea consumului. Convulsiile pot apărea precoce, inclusiv în primele 8–48 de ore, iar evoluția nu este identică la toți pacienții. Uneori, o convulsie apare fără ca persoana să fi prezentat anterior simptome spectaculoase de sevraj.

Prin urmare, faptul că pacientul se simte relativ bine la câteva ore după ultimul consum nu exclude o agravare ulterioară. În dependența fizică de alcool, ultima băutură poate marca începutul sevrajului, nu sfârșitul problemei medicale.

Ce este delirium tremens și de ce reprezintă o urgență?

Delirium tremens este una dintre cele mai severe manifestări ale sevrajului alcoolic. Persoana poate deveni confuză și dezorientată, poate prezenta agitație marcată, tulburări de atenție și percepție, inclusiv halucinații, alături de semne de hiperactivitate a sistemului nervos autonom.

Pot apărea tahicardie, hipertensiune, transpirații abundente, febră și tremor important. Conform ghidului ASAM, delirul de sevraj apare frecvent la aproximativ 72–96 de ore după ultimul consum, deși evoluția diferă de la un pacient la altul.

Aceasta nu este o stare care trebuie „lăsată să treacă” acasă. Pacientul cu delir de sevraj necesită supraveghere apropiată, monitorizarea semnelor vitale, oxigenării și statusului cardiac și tratament medicamentos adecvat. În formele severe poate fi necesară îngrijirea într-o unitate de terapie intensivă sau critică.

Riscul de sevraj complicat este mai mare la persoanele care au avut anterior delirium tremens sau convulsii de sevraj, au trecut prin numeroase episoade de sevraj, consumă intens și regulat de mult timp, au anumite boli asociate sau prezintă deja o hiperactivitate autonomă marcată. Vârsta înaintată și dependența concomitentă de benzodiazepine ori barbiturice sunt alți factori luați în considerare de medici.

Ce se întâmplă într-o clinică de dezalcoolizare?

Internarea nu înseamnă pur și simplu că pacientul este ținut într-un spațiu unde nu are acces la alcool. Rolul mediului medical este gestionarea în siguranță a perioadei în care organismul se adaptează la întreruperea consumului.

Evaluarea inițială urmărește istoricul consumului, momentul ultimei băuturi, severitatea simptomelor, antecedentele de sevraj, convulsiile anterioare și bolile asociate. Trebuie luat în calcul și consumul altor substanțe sau medicamente.

Ulterior, personalul medical poate urmări evoluția simptomelor, pulsul, tensiunea arterială, temperatura, hidratarea, orientarea și starea neurologică.

Tratamentul se stabilește individual. Benzodiazepinele reprezintă medicația de primă linie recomandată de OMS pentru sevrajul alcoolic, deoarece reduc simptomele și riscul de convulsii și delir. Dozele și durata tratamentului trebuie adaptate severității sevrajului și stării generale a pacientului.

Tiamina are, de asemenea, un rol important. Consumul cronic de alcool se poate asocia cu deficit de vitamina B1, iar pacienții cu malnutriție sau sevraj sever prezintă risc crescut pentru encefalopatia Wernicke. OMS recomandă tiamină în managementul sevrajului și administrare parenterală la pacienții cu risc crescut.

În funcție de situație, medicii evaluează și hidratarea, electroliții, funcția hepatică și alte probleme medicale care pot însoți dependența de alcool.

Orice persoană care renunță la alcool trebuie internată?

Nu. Această distincție este importantă. Sevrajul alcoolic nu are aceeași severitate la toate persoanele, iar unii pacienți cu risc redus pot fi tratați în regim ambulatoriu, cu evaluare medicală și monitorizare adecvată. ASAM recomandă stabilirea nivelului de îngrijire în funcție de simptomele prezente, probabilitatea dezvoltării unui sevraj sever sau complicat, bolile asociate și mediul în care trăiește pacientul.

Internarea într-o clinică de dezalcoolizare sau într-o unitate spitalicească devine cu atât mai relevantă când există antecedente de convulsii ori delirium tremens, sevraj sever, boli medicale sau psihiatrice semnificative ori lipsa unui mediu sigur și a unui sprijin adecvat. Problema este că pacientul nu își poate estima întotdeauna singur riscul.

„Am mai stat o zi fără să beau și n-am pățit nimic” nu reprezintă o evaluare medicală. Istoricul episoadelor anterioare, cantitatea și durata consumului, simptomele actuale și comorbiditățile trebuie analizate înainte de stabilirea strategiei.

NICE avertizează explicit că persoanele dependente de alcool care nu sunt internate trebuie consiliate în privința riscului reducerii bruște a consumului, deoarece aceasta poate provoca sevraj sever.

Când trebuie solicitat ajutor medical de urgență?

Confuzia, dezorientarea, halucinațiile, convulsiile, agitația severă, tremorul marcat și vărsăturile persistente în contextul întreruperii consumului de alcool sunt semnale care necesită evaluare medicală urgentă. ASAM recomandă transferul către un nivel superior de îngrijire atunci când în timpul managementului ambulatoriu apar manifestări severe precum convulsii, confuzie, halucinații sau agitație importantă.

Familia nu ar trebui să încerce să trateze asemenea manifestări administrând alcool, sedative sau medicamente rămase în casă. Medicația pentru sevraj necesită indicație, dozare și supraveghere medicală.

Dezalcoolizarea este primul pas, nu tratamentul complet al dependenței

După ce perioada acută a trecut, mai rămâne problema care a dus pacientul acolo: tulburarea de consum de alcool. Detoxifierea și controlul sevrajului rezolvă componenta medicală imediată a întreruperii consumului. Nu elimină singure mecanismele psihologice, comportamentale și sociale asociate dependenței. ASAM subliniază că managementul sevrajului trebuie integrat în procesul mai amplu de tratament al tulburării de consum de alcool.

După stabilizare pot fi necesare evaluarea psihiatrică și psihologică, psihoterapia, tratamentul medicamentos pentru tulburarea de consum de alcool atunci când este indicat, intervențiile pentru prevenirea recăderii și urmărirea pe termen lung.

Renunțarea la alcool rămâne obiectivul. Pentru persoana cu dependență fizică, însă, drumul sigur către abstinență începe cu evaluarea riscului.