Efortul Comunitar Admirabil

Realizarea acoperișului a fost efectuată prin metoda tradițională a „clăcii”, o practică străveche de colaborare, readusă în actualitate în satul Valea Făgetului, comuna Râmeț, județul Alba, la „Casa Poștășiței” din „Deal la Traian”. Familia Oltean, condusă de Valeria Oltean, a avut inițiativa de a reînvia această moștenire, iar alături de fiicele sale (Faustina, Maria, Ana și Eleonora), ginerii (Adi, Costel, Florin și Andrei) și fiul Dorin, s-au mobilizat pentru a duce la bun sfârșit acest proiect de restaurare.

Specialiști din cadrul proiectului „Alba Vernaculară” au răspuns cu entuziasm invitației familiei. Printre aceștia s-au numărat Dumitrița Daniela Filip, restaurator la secția Museikon a Muzeului Național al Unirii Alba Iulia și coordonatorul proiectului, și Paul Scrobotă, muzeograf la Muzeul de Istorie Aiud. Acești specialiști nu s-au limitat să contribuie la lucrări, ci au și documentat fiecare tehnică străveche folosită, asigurând astfel păstrarea meșteșugului pentru viitoarele generații.

Atmosfera de muncă a fost surprinsă de o echipă TVR formată din Alexandru Munteanu, Cristina Rădulescu, Mariana Ioniță și Roxana Chiriță, care pregătește un material dedicat arhitecturii vernaculare din această zonă. Lucrările au fost îndrumate de meșteri locali experimentați, inclusiv Florean Aloman, Florin Aloman și Dorin Oltean. De asemenea, la clacă au participat numeroși localnici, inclusiv primarii Vasile Raica din Râmeț și Dragoș Crișan din Aiud, împreună cu vecini și prieteni.

Relevanță pentru Patrimoniul Local

Această casă restaurată nu doar că va oferi abrigo locatarilor, ci va reprezenta și un simbol semnificativ al identității culturale din zonă, dovedind că arhitectura vernaculară poate avea un viitor strălucit atunci când comunitatea colaborează.

Proiectul „Alba Vernaculară”, inițiat de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia și sprijinit financiar de Consiliul Județean Alba, își propune să identifice, să documenteze și să promoveze aspectele arhitecturale vernaculare din Munții Apuseni. Se pune accent pe șurile cu acoperiș din paie de-a lungul drumului „Transapuseana”, utilizând o abordare integrată. Aceste structuri sunt esențiale pentru caracterul peisajului cultural și constituie o parte vitală a patrimoniului material ce definește identitatea locală, aducând contribuții semnificative la dezvoltarea durabilă a comunităților din zonele rurale.

Fazele anterioare ale proiectului au inclus o primă etapă de documentare din mai 2025, la care au participat specialiști ca Dumitrița Daniela Filip, Laura Zaharia și Paul Scrobotă. În iulie 2025, a fost organizat un workshop unde au fost identificate între 28 și 34 de șuri, două găbănașe și o casă pe un traseu de aproximativ 44 km, întinzându-se de la Cotorăști (com. Râmeț) până în Mogoș (com. Mogoș), atingeri de altitudine între 671 m și 1114 m. Opt dintre aceste șuri au fost studiate în detaliu, iar echipele de arhitecți, istorici și restauratori au realizat măsurători precise la fața locului.

Cercetările au scos la iveală tehnici inedite de acoperire cu paie, inclusiv utilizarea lespezilor de piatră pentru fixare și ancorarea învelitorii în structura de lemn, prin elemente tip par. Au fost de asemenea documentate îmbinările tradiționale utilizate, precum cele drepte, petrecute sau de tip coadă de rândunică.

Dumitrița Daniela Filip a subliniat aprecierile sale față de toți cei care au contribuit la acest proiect, declarând că este o „reîntoarcere în timp” care demonstrează că „Tradițiile nu dispar, dacă alegem să revenim la ele!”.

De reținut

Acțiuni precum restaurarea „Casei Poștășiței” ne reamintesc că patrimoniul rural din Apuseni este o resursă valoroasă, adesea subestimată. Localnicii afirmă că inițiativele comune sunt esențiale pentru menținerea identității locale în fața modernizării rapide și a depopulării. Este dezamăgitor să observi cum multe clădiri istorice cad în paragină din cauza lipsei de fonduri sau de interes, dar acest proiect demonstrează că soluțiile pot fi găsite chiar în comunitate, cu ajutorul specialiștilor. Un sfat util ar fi ca, atunci când vizitați zona, să căutați proiecte locale asemănătoare sau să întrebați despre ele; contribuțiile, fie ele și simbolice, pot încuraja continuarea eforturilor de conservare.